În limbaj medical, termenul hiperplazie apare frecvent pe buletine de analize, ecografii sau rapoarte histopatologice și poate suna îngrijorător pentru pacienți. De fapt, hiperplazia nu este o boală în sine, ci un proces prin care un țesut sau un organ crește în volum. Pentru a înțelege corect ce presupune, este important să clarificăm mecanismul și consecințele acestui fenomen.
Definiția hiperplaziei
Hiperplazia reprezintă mărirea unui țesut sau organ prin creșterea numărului de celule. Este diferită de hipertrofie, unde celulele își măresc dimensiunea, dar numărul lor rămâne același.
Procesul apare ca răspuns la anumiți stimuli – hormonali, iritativi sau adaptativi – și poate fi reversibil sau, uneori, persistent.
Tipuri de hiperplazie
Există mai multe forme de hiperplazie, în funcție de context:
- Hiperplazie fiziologică – apare în mod natural, ca răspuns normal al organismului.
- exemplu: creșterea glandei mamare în timpul sarcinii sau multiplicarea celulelor ficatului după o rezecție parțială.
- Hiperplazie patologică – apare în urma unui stimul anormal și poate necesita investigații.
- exemplu: hiperplazia endometrială (îngroșarea mucoasei uterine), hiperplazia benignă de prostată.
- Hiperplazie reactivă – ca răspuns la inflamații sau leziuni. De pildă, ganglionii limfatici pot deveni mai mari prin hiperplazie atunci când organismul luptă cu o infecție.
Exemple frecvente
- Hiperplazia benignă de prostată (HBP) – creșterea în volum a prostatei la bărbații de peste 50 de ani, care duce la dificultăți de urinare.
- Hiperplazia endometrială – îngroșarea excesivă a mucoasei uterine, uneori asociată cu dezechilibre hormonale sau riscuri pentru cancer.
- Hiperplazia gingivală – îngroșarea țesutului gingival, uneori ca efect advers al unor medicamente sau din cauza igienei orale precare.
Ce implică diagnosticul de hiperplazie
Atunci când un medic scrie pe rezultat „hiperplazie”, acest lucru înseamnă că țesutul examinat are mai multe celule decât normal, ceea ce a dus la o creștere în volum. Implicațiile depind de:
- localizarea hiperplaziei,
- cauza care a declanșat procesul,
- riscul ca în timp să apară complicații (de exemplu, transformări maligne).
De multe ori, hiperplaziile sunt benigne și tratabile, dar unele tipuri necesită monitorizare atentă.
Cum se investighează și tratează
- Investigații – ecografie, RMN, analize de sânge (hormonale), biopsie sau examen histopatologic.
- Tratament – variază de la monitorizare simplă și tratamente medicamentoase (în cazul HBP) până la intervenții chirurgicale, dacă simptomele sunt severe sau există risc de malignizare.
Concluzie
Hiperplazia înseamnă creșterea numărului de celule într-un țesut, ducând la mărirea unui organ sau a unei structuri. Ea poate fi un proces fiziologic normal, o reacție benignă sau, uneori, un semn al unei afecțiuni care necesită tratament și monitorizare.
De aceea, atunci când primești pe buletinul de analize termenul „hiperplazie”, este esențial să discuți cu medicul, care va interpreta rezultatul în funcție de context și va decide dacă este nevoie de tratament sau doar de urmărire periodică.
